Munca in vie este continua, pe parcursul tuturor celor 12 luni din an. Pana la intrarea strugurelui in parga acesta are nevoie de multa atentie si daruire, chiar daca este frig sau ploaie, soare sau vant.  Fiecare muguras primeste atentia cuvenita pana la aparitia boabelor  coapte de strugure, cu gust dulce si imbietor.

 

Toamna, imediat dupa cules, solul este reimprospatat si pregatit pentru anotimpul geros, iar  butucii sunt acoperiti cu pamant, musuroiti  si pregatiti pentru iarna grea.

Incepand cu luna februarie,  de cand vremea permite, fiecare butuc este ingrijit – i se alege o coarda de rod care este taiata, descurcata si apoi legata pe sistemele de sustinere revizuite.  Primavara, cand natura se trezeste la viata, lastarii crescuti pe tulpina viei se plivesc  iar cei care se dezvolta de pe cordita de rod sunt dirijati   si legati  in asteptarea inflorescentelor.

 

 

In timpul verii se continua cu dirijatul si legatul  si carnirea lastarilor, eliminarea buruienilor si aparitia ciorchinilor pe butuc. De la aparitia primelor boabe de  strgure acestea sunt urmarite cu atentie, pentru a fi protejate de bolile specifice vitei de vie, prin aplicarea unui program de tratamente specific .  Zeci de kilometrii sunt batuti cu piciorul zilnic pentru a  urmari indeaproape fiecare frunza, fiecare bob de strugure sa fie sanatos, sa creasca si sa se umple de razele soarelui.

 

Iar toamna se culeg roadele muncii de peste an.